Vara trecută, în timpul vacanţei de vară am decis să mergem în excursie la Mănăstirea Buşteni. Mama îşi dorea de mult să viziteze această mănănstire aşa că eu şi tata am decis să-i facem pe plac.
La o săptămână după ce alesesem destinaţia excursiei, maam însfărşit ăşi luase şi ea concediu iar acum toţi eram gata de plecare. Pănă în Buşteni am ales să mergem cu trenul, însă distanţa de la gară până la mănăstire am parcurs-o pe jos. Când am ajuns am rămas uluită de frumuseţea de acolo. După ce slujba s-a terminat, părintele ne-a miruit şi ne-a spus să aşteptăm până termină şi cu ceilalţi enoriaşi. După ce toată luema a fost miruită, am mers la preot care ne-a povestit despre viaţa lui în sihăstrie. Am fost fascinanţă nu numai de poveste dar şi de felul în care o povestea.
La sfârşitul zilei mi-am cumpărat o cruciuliţă care să-mi amintească mereu de acesată zi minunată.
P.S.: Această compunere a fost dată la simularea de la romănă (şi eu sunt clasa-VIII-a iar profesoara a spus că e bine!
