O forţă elastică acţionează în direcţia aducerii unui resort la lungimea sa iniţială. Un resort ideal este considerat fără masă, fără frecări, nu se rupe, şi se poate întinde oricât de mult. Aceste resorturi exercită forţe ce se opun contractării şi întinderii resortului, proporţional cu distanţa pe care este deplasat faţă de poziţia de echilibru. Această relaţie linară a fost descrisă de Robert Hooke în 1676, după care a fost denumită legea lui Hooke. Dacă \Delta x este deplasarea resortului, forţa exercitată de un resort ideal este:
F=-kΔx unde k este constanta resortului. Semnul minus explică tendinţa forţei elastice de a acţiona în opoziţie faţă de forţa aplicată.
