Era o dimineata frumoasa de vara.In satul de munte in care am poposit c-o noapte in urma se asezase linistea.Roua diminetii se prelingea peste plantele inverzite lasand un miros ademenitor.Ciobanii urcau cu oile la munte ca niste harnici strajeri,fiind insotiti de falnicii caini ciobanesti.Natura plina de viata imi provoca un puternic simtamant de mandrie si de patriotism.Inca din vechi timpuri ciobanitul,transhumanta,muntii impunatori si frumusetiile care ii inconjoara au provocat satisfactie pentru intregul popor roman.Soarele diminetii imi mangaia fata iar mirosul teiului imbietor ma ducea pe taramul visarii.Ma aflam intr-un loc mirific,intr-un moment al zilei absolut contemplativ,inconjurat de ceea ce natura draga ne-a pus la dispozitie : intreaga sa podoaba,patrimoniul romanesc ce reprezinta fala noastra stramoseasca.Eram de-a dreptul fermecat de ceea ce gaseam in jur, din cand in cand cate-un satean imi dadea binete ,fiind uimit de simplitatea oamenilor de la munte,oameni gospodari ,crestini si pastratori ai traditiilor.Fiind o zi de sarbatoare femeile purtau vesminte populare si duceau de mana spre biserica copiii sprinteni,initiati in spiritul religios. Am ramas profund impresionat de superba dimineata petrecuta in acest sat de munte ,pastrand in suflet dorinta revenirii.
