Din aceste versuri reiese dragostea poetului fata de natura ale carui taine le-a cunoscut inca din copilarie.
Titlul ofera o sugestie a spatiului ,,la mijloc de codru''.
In luminisul din mijlocul codrului intalnim o parte din elementele naturii eminesciene - cele pamantesti si cele cosmice, reunite ca intr-un centru magic al lumii. Aceste elemente alcatuiesc un spatiu armonios plin de lumina in care cerul si pamantul poarta pecetea frumusetilor romanesti. Chipul drag al iubitei se contopeste cu eternitatea naturii si sugereaza bucuria dragostei.
Intregul tablou exprima intr-o atmosfera de liniste si lumina diversitatea si frumusetea naturii.
Muzicalitatea tipic populara, enumeratiile, rima pereche si ritmul trohaic sunt realizate intr-o forma de o uimitoare simplitate.
Repetitiile insista pe unele detalii ale peisajului, aducand un plus de expresivitate, iar repetitia ,,luminis'' creaza o atmosfera luminoasa..
