Cand incepi sa scrii un roman,o nuvela,o schita, o memorie e ca si cum ti-ai invinge teama de necunoscut, ca si cum ai intrat in intuneric avand doar un singur chibirt.Atunci cand scrii , actiunea te invaluie, uiti de lumea reala, creierul tau proceseaza doar intamplarea, parca retraiesti acea secventa.Si dupa ce ai terminat , vezi fructul creatiei, atunci ai cea mai mare satisfactie posibila , sa vezi rodul muncii tale.
Sper ca-i buna :D
Bafta ;)
