Era seară . După o zi ameţitoare am ales să privesc apusul câteva minute , după care să las somnul să îşi intre în rol .Mă aflam pe terasă , când deodată surprinsei o lumină pâlpâindă venind din camera mea ...dar nu era nimeni acolo , locuiam singur şi m-am grăbit spre dormitor ..totul părea ca normal , până ce uşile dulapului proiectau raze pe podea ...l-am deschis .
Un sentiment aparte mă împingea spre acea lume misterioasă şi am pătruns ..am descoperit o stepă albastră , înălţându-se într-un oraş de aur . Pe movilă , un călăreţ se profila negru pe ultimele licăriri ale apusului . Nu puteai deosebi dacă acel călăreţ era femeie sau bărbat Stepa tăcea , asculta tăcută . Calul coborâ , legănând uşor călăreţul , apropiindu-se de mine . Eram panicat , până ce identificarăm că acel călăreţ era o femeie , cu ochi calzi,duioşi ce degajau armonie . Mi-am dat seama că nu are ce mi se întâmpla . . Aşa a şi fost .. Ce a urmat apoi este greu de închipuit ...pentru că am colindat acea lume fantastică , unde râurile nu aveau apă , ci lapte şi nu secau niciodată . Copacii rodeau fructe din aur , argint , rubine,smaralde..pietre preţioase . Era ca un rai . însă veni momentul să plec . Puteam să mă întorc şi asta mă făcu cu adevărat fericit .
Nu voi uita un astfel de moment .
