Priveam nostalgic răsăritul marin şi lăsam ca fiorii să mă pătrundă profund ..valurile puţin agitate reflectau lumina solară ,atât de preţioasă la acel moment .
Lumini străbătură întunericul ca nişte înţepături de ace , pâlpâind grămadă ,
asemena unui cuib de stele , înspre partea unde pământul se întindea tăcut şi intunecos . ,in ceea ce priveşte aşezările omeneşti , fâclii de lumină se întindeau sărăcăcios din ferestre mititele şi în lumina lor se străvedeau buruieni , scaieţi şi urme vechi şi uscate de drumuri neumblate .
