Textele nonliterare (nonficţionale) se raportează la anumite aspecte din realitate, fiind instrucţiuni de folosire a unor aparate, afişe, adeverinţe, legi, articole de ziare, reclame, pagini de jurnal. Informaţiile transmise au un caracter obiectiv şi nu urmăresc să emoţioneze receptorul. Unele texte nonliterare, cum sunt cele publicitare, urmăresc să influenţeze receptorul, dar se raportează tot la un produs real.
Există texte nonliterare ce sunt formalizate pentru că cererea, scrisoarea de intenţie, procesul-verbal, adeverinţa au anumite formule în structurarea lor.
Pentru ca un text să fie considerat literar trebuie:
- să transmită o impresie individuală, subiectivă asupra
realităţii
- să producă idei general umane
- să emoţioneze receptorul
- să aibă o construcţie specifică (limbaj conotativ, bogăţie
lexicală, polisemantism, unicitate, expresivitate)
