“Dragii mei colegi, stimaţi profesori,
Ne-am întâlnit în acest cadru festiv pentru a mai simţi bucuria de a
fi împreună şi de a ne împărtăşi sentimentele, pentru a încerca să mai
învăţăm ceva unii de la alţii, înainte a porni fiecare într-o nouă
încercare.
Ţin să mulţumesc tuturor nu numai pentru că mă ascultaţi acum, ci şi
pentru faptul că am fost ascultat şi înţeles încă de la primul pas pe
care l-am făcut în această şcoală.
Una din prezenţele deosebite, care ne-au marcat şi luminat drumul
copilăriei şi care ne-a arătat calea spre maturizare sunteţi
dumneavoastră, doamnă profesoară … .
Aţi avut grijă şi înţelegere, umor şi căldură sufletească, reuşind nu
numai să ne lărgiţi vocabularul şi să ne îmbunătăţiţi sintaxa, ci şi să
ne susţineţi în timida noastră încercare de a desluşi „corola de minuni a lumii”.
De asemenea, aţi avut suficientă sinceritate şi tărie sufletească
pentru a ne ţine pe drumul cel drept, lucru foarte dificil ţinând cont
de zburdălniciile noastre, mai mult sau mai puţin amuzante.
Deşi ar putea fi considerată severitate, înţelegem că totul a fost
numai pentru binele nostru, căci disciplina şi lupta perseverentă ne vor
ajuta în continuare pe toţi.
Acum, în acest moment al despărţirii, simţim nevoia de a vă mulţumi
pentru toate eforturile, toată energia şi toată dragostea pe care ni
le-aţi dăruit.
Sperăm că bucuria clipelor trăite împreună şi tristeţea efemeră a despărţirii să ne rămână tuturor în suflet…
Şi dumneavoastră stimaţi profesori şi noi, elevii dumneavoastră, ştim
că această despărţire nu este ultimul act al unei piese, ci doar
primul.
Căci noi păşim în viaţă, cu bucurii şi cu mai puţină frică, întăriţi
şi poate mai pregătiţi pentru ce va urma, datorită faptului că v-am
cunoscut, mai mult şi mai mult, în fiecare oră petrecută împreună.
Vă mulţumim, doamnă profesoară!”
