Cerul a căpatat o nuanță de poveste,plină de portocaliu și roșu ș nuanțe șterse de violet.Norii erau eclipsați de frumusețea cerului,cerând puțină atenție de la noi atunci când se adunau mai albi și mai puri,însă cerul ne luase privirea tuturor.Aceasta legase șiret o ață de mingia de foc și o trăgea pe nesimțite din fața noastră,vrând să ne curme priveliștea mirifică.Chiar dăcă soarele cădea și era retras,parcă era mai frumos cu clipa trecând.Portocaliul era prea tare pentru ochii mei,însa era plăcut.Păsările zburau pe cer și parcă căldura le străpubgea penele,iar acesta cereau îndurare,precum și noi,oamenii,ceream cerului când acesta furase soarele încă o noapte.
