-sentimentul de vinovatie:
Sunt vinovat ca am ravnit
Mereu numai la bun oprit.
-sentimentul ca este protejat de natura:
Steagul noptii, desfasat cu stele,
Adapostea faptele mele
-sentimentul de singularitate, de geniu:
Ispitele usoare si blajine
N-au fost si nu sunt pentru mine.
-sentimentul de revolta impotriva lui Dumnezeu:
Pacatul meu adevarat
E mult mai greu si neiertat.
Cercasem eu, cu arcul meu,
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!
-sentimentul de neputinta:
Dar eu ravnind in taina la bunurile toate,
Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate.
