Bietul animal
Era o dimineata frumoasa si linistita de vara. Soarele ardea necontenit, in timp ce trilul pasarelelor imi gadilea usor urechile ca si cum ar fi o adiere din rai, ce aducea usor cu ea cantecele de harpa ale ingerilor. Totul era minunat. Aerul proaspat al muntelui imi dadea puterea necesara pentru a vizita toate obiectivele turistice din jur si pentru a suporta galagia facuta de prietenii mei zile intregi.
Dar ce se aude din departare? Un plapand schiorlait de catel isi facea prezenta intr-un mod slab si plapand. Speriata, am plecat spre locul din care se auzea. Acel zgomot avea o tonalitate din ce in ce mai mare; deja ma speriasem deoarece nu stiam ce ar fi putut pati micul catel. Condusa de sunet am ajus langa o pestera, cu toate acestea inca nu vedeam mica faptura. Uitandu-ma mai atent in jur am observat o codita ce se misca disperata . In sfarsit gasisem catelul. Intai nu stiam ce ar trebui sa fac, dar dupa ce m-am linistit am inceput sa mut pietrele ce ii blocau piciorul . Dupa 10 de minute catelul era salvat. In mod miraculos nu avea nici o problema de sanatate, ci era doar speriat.
In sfarsit totul era bine, insa aceasta intamplare m-a speriat, dar totoata a dat acelei zile monotone un impuls pentru a se putea transforma intr-o zi distractiva.
